Agresiuni americane

 

Lista acestor agresiuni provine din Raportul Departamentului de Stat prezentat unui Comitet senatorial în 1962, pe vremea preşedintelui Kennedy, de Dean Rusk, Secretarul de Stat american de atunci. Acest Raport a fost reluat de diverse publicaţii cu diverse ocazii, în general sub titlul de „Diverse exemple de folosire a forţei armate americane pe plan internaţionl, între 1798 şi 1945”. Se vorbeşte de 103 intervenţii şi invazii militare americane, anterioare intervenţiei în Cuba. Lista fiind deschisă încă, ne-am permis să o îmbogăţim, conform celor petrecute până în zilele noastre. 1846. Mexic. La sfârşitul unui război programat şi provocat cu mult cinism, SUA ocupă junătate din teritoriul mexican. Teritoriile ocupate atunci poartă astăzi numele de California, Nevada, Utah, Arizona, Noul-Mexic şi Colorado (parţial).

 

1852-1853. Argentina. Armata americană debarcă şi se instalează la Buenos-Aires, pentru a „proteja” interesele americane în faţa unei revoluţii a poporului argentinian.

1853. Nicaragua. „Protecţia”

cetăţenilor şi intereselor ame­ricane în timpul unor

tulburări politice.

1853-1854. Japonia. Planul de „Deschidere a Japoniei” şi expediţia Perry, formată din mai multe nave de război, ce forţează Japonia să-şi deschidă porturile, potrivit bunului plac al yankeilor.

1853-1854. Ryukyu şi insulele Bonin. Aşteptând autorizaţia Japoniei de a debarca în aceste teritorii, contra-amiralul Perry face o demonstraţie navală de forţă şi debarcă de două ori fără permisiunea Japoniei. Perry reuşeşte astfel să obţină din partea autorităţilor japoneze din Naha (Okinawa) o concesiune minieră. Agresivul contra­amiral Perry procedează în acelaşi fel pe insulele Bonin, reuşind să obţină anumite facilităţi comerciale.

Nicaragua. Americanii distrug oraşul Greytown, pentru a răzbuna o aşa zisă ofensă adusă ministrului-rezident american din această ţară.

Uruguay. Armate americane şi europene debarcă pentru protejarea intereselor lor imperialiste, în cursul unei revoluţii la Montevideo.

China. Intervenţie militară pentru protejarea intereselor americane din Sanghay.

Angola. Intervenţie în Africa Occidentală Portugheză pentru protejarea interselor şi bunurilor americane pe timpul revoltei negrilor din Kissembo.

Hawaii. Sub pretextul protecţiei vieţii şi bunurilor americane, această intervenţie se termină prin instalarea unui guvern marionetă condus de Sanford D. Dole.

Nicaragua. Intervenţie pentru protejarea intereselor americane din Bluefieldsm în urma unei revoluţii.

1898. Cuba. Sub pretextul eliberării insulei de sub tutela spaniolă, SUA se instalează durabil şi construiesc o bază militară, acaparând întreaga economie şi impunând recunoaşterea unui drept de intervenţie în afacerile interne ale insulei.

1898. Filipine. Spania vinde SUA întregul arhipelag în luna decembrie 1898. Filipinezii se răscoală însă contra americanilor (februarie 1899). SUA trimit o armată de 70 000 de soldaţi care vor lupta vreme de trei ani contra patrioţilor filipinezi. După lupte grele şi mii de soldaţi morţi sau dispăruţi, americanii reuşesc să se impună.

1903. Columbia. SUA provoacă o „revoluţie”, la sfârşitul căreia scot din pălărie Republica Panama, asigurându-şi astfel controlul celebrului canal şi beneficiile enorme legate de acesta.

Haiti. Intervenţie şi ocupaţie americană ce va dura 19 ani.

Republica Dominicană. O a patra intervenţie americană ce se soldează cu ocuparea insulei pentru o perioadă de 8 ani.

1926. Nicaragua. O nouă intervenţie a unui corp expediţionar de 5000 de soldaţi pentru a înfrânge o revoluţie populară.

1945-46. China. SUA bombardează China din aer şi de pe mare.

1946,    Filipine. Colonie americană până la sfârşitul ocupaţiei japoneze, Filipinele îşi

câştigă independenţa, în 1946, dar sunt obligate să acorde americanilor un drept

nelimitat de exploatare a resurselor naturale ale ţării, ca despăgubire de război. Până în

1992 SUA vor conserva 23 de baze militare şi vor participa la represiunea opozanţilor

comunişti sau musulmani.

1947.    Grecia. Americanii ajută dictatura de dreapta instalată de englezi şi ameninţată

de guerila de stânga. SUA livrează guvernului pro-occidental 74 000 de tone de material

militar şi armament, trimiţând oficial 250 de „consilieri” militari pe teren. Graţie acestui

ajutor, regimul de dreapta reuşeşte să învingă insurecţia de stânga.

1950. Porto Rico. Trupele americane, ce staţionează permanent la Porto Rico zdrobesc o mişcare populară de independenţă. Doi ani mai târziu, Porto Rico se vede recunoscut drept „Stat liber” asociat de bună voie şi nesilit de nimeni cu SUA.

1950-1953. China. Statele Unite bombardează fără încetare China.

Iran. Lovitură de stat orchestrată de CIA, în sprijinul marilor proprietari de terenuri petrolifere şi după boicotul organizat de englezi contra companiilor de petrol iraniene, naţionalizate in 1951. Statele Unite vor susţine vreme de 25 de ani Şahinşahul Iranului. Acesta va fi nevoit să fugă în 1978, ca urmare a Revoluţiei islamice a lui Khomeiny. Războiul irakiano-iranian va fi o mană cerească pentru industria americană de armament.

Guatemala. Mercenari antrenaţi de CIA în Honduras şi Nicaragua răstoarnă, cu sprijinul aviaţiei americane, guvernul cel mai democrat pe care l-a cunoscut vreodată această ţară.

1958. Liban. Mii de soldaţi americani şi nenumărate nave de război şi avioane protejază guvernul pro-american şi interesele Americii în această regiune strategică atât pentru petrolul din jur cât şi pentru Israel.

1958. Indonezia. SUA bombardează Indonezia.

Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

Cuba. Înarmaţi şi antrenaţi de CIA, peste 1000 de exilaţi cubanezi debarcă pe liziera porcilor, cu speranţa de a provoca o rebeliune contra guvernului castrist, foarte popular la acea dată. Rebeliunea aşteptată nu s-a produs însă, iar mercenarii CIA sunt obligaţi să plece de unde au venit. SUA decretează contra Cubei un embargo total, menţinut şi azi.

1961-1972. Vietnam. Vreme de 11 ani SUA luptă contra poporului vietnamez, utilizând întregul lor arsenal militar, inclusiv arme chimice. Este războiul cel mai lung din întreaga istorie a Americii, care a provocat milioane de morţi, majoritatea vietnamezi. Prestigiul american a ieşit foarte şifonat din acest război pe care SUA nu l-au putut câştiga.

1961-1972. Laos, Cambodgia. Deşi oficial nu sunt în război cu aceste ţări, SUA efectuează numeroase atacuri aeriene şi organizează numeroase masacre printre laoţieni şi cambodgieni.

1964. Panama. Armata americană ce protejează interesele yankeilor în zona Panama zdrobesc o revoluţie ce urma să naţionalizeze Canalul. După ce s-au folosit de dictatorul panamez Noriega vreme de 25 de ani, în special contra regimului andinist din Nicaragua, SUA invadează Panama cu peste 26 000 de infanterişti marini, sub pretextul arestării lui Noriega. Sute, poate chiar mai multe mii de civili sunt morţi cu această ocazie.

1964,    Congo. Pentru a nu îşi pierde mâna, SUA bombardează Congo.

1965.    Indonezia. Sub pretextul unei tentative de lovitură de stat a comuniştilor, aliaţi ai

preşedintelui Sukarno, CIA declanşează o sângeroasă represiune anti-populară, ce se

soldează cu moartea a sute de mii de indonezieni şi cu instalarea la putere a marionetei

americane Suharto.

1965. Republica Dominicană. Sub drapelul organizaţiei Statelor Americane, armata SUA intervine pentru a împiedica o pretinsă ameninţare comunistă. Bătălia de Saint-Domingue face peste zece mii de victime.

1965. Peru. SUA bombardează Peru.

1967-1969. Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

1967-1970. Orientul Apropiat. Implicare militară din ce în ce mai vizibilă de partea Israelului, în cadrul diverselor războaie arabo-israeliene din regiune.

1970. Oman. împănate de consilieri israelo-americani, trupele iraniene încearcă să pună stăpânire pe sultanatul Oman.

1973. Chile. Ca urmare a reformei agrare şi a naţionalizărilor lui Salvador Allende, CIA organizează o lovitură de stat soldată cu moartea lui Allende şi răsturnarea regimului condus de acesta. SUA instalează la putere regimul generalului Pinochet.

1975-1999. Timorul Oriental. Statele Unite susţin pe plan diplomatic şi militar invazia şi anexiunea indoneziană a regimului marionetă Suharto. Un sfert din populaţia Timorului va fi exterminată în sfertul de veac ce a urmat invaziei indonezo-americane. In 1999, cu ocazia unui referendum, 80% dintre timorieni se pronunţă în favoarea independenţei ţării. Sub presiune internaţională, SUA sunt obligate să accepte o forţă ONU de menţinere a păcii.

1980-1990. Salvador. SUA se angajează pe plan militar de partea forţelor guvernamentale şi ale escadroanelor morţii, contra partizanilor de stânga. Foarte popularul arhiepiscop Romero este asasinat de CIA în 1980. In zece ani, războiul civil încurajat de SUA a făcut peste 100 000 de victime.

1981-1988. Nicaragua. SUA nu acceptă reformele sandiniştilor instalaţi la putere în 1979, sprijinind pe adversarii acestora, care operează din Honduras. In 1986, scandalul francez „Irangate” arată că banii câştigaţi de americani din armele vândute irano-irakienilor în războiul civil musulman au servit la finanţarea grupurilor de „contras”, din Honduras şi Nicaragua.

1982-1984. Liban. Trupele falango-creştine din Liban, susţinute de americano-israelieni, expulzează şi ucid palestinieni.

1983. Grenada. Încurcaţi în Liban, americanii fac o demonstraţie de forţă în minuscula insulă Grenada, sub pretextul asigurării securităţii câtorva cetăţeni americani. Ulterior, Wall Street Journal  va califica demonstraţia americană de forţă în Grenada drept o „invazie a băncilor”, insula Grenada devenind între timp un paradis fiscal pentru spălatul banilor murdari.

1986. Libia. Aviaţia americană bombardează mai multe oraşe libiene. Sunt ucişi câteva sute de libieni, inclusiv rude ale preşedintelui Ghadafi.

1986. SUA sunt condamnate de Curtea internaţională de la La Haye, pentru „folosirea ilegală a forţei în Nicaragua”.

1989. Filipine. Aviaţia americană se pune în slujba forţelor guvernamentale pentru a contracara una din numeroasele lovituri de stat contra preşedintei Corazon Aquino, ce se opune musulmanilor şi comuniştilor, doritorii unei independenţe reale.

1989. Panama. SUA bombardează Panama.

1991. Irak. Aliat preţios al SUA vreme de mulţi ani, Saddam Hussein invadează Kuweitul fără să ceară voie Americii. SUA nu acceptă să piardă controlul unei bune părţi din petrolul Golfului Persic. Războiul din ianuarie 1991, în fruntea unei coaliţii militare internaţionale şi cu sprijinul ONU, se soldează cu reînfeudarea Kuweitului la remorca Ocidentului şi cu punerea sub embargo a Irakului.

1994. Haiti. După ce au ocupat insula între 1915 şi 1934, după ce au sprijinit dictaturile sângeroase ale lui Francois şi Jean-Claude Duvalier din 1957 până în 1966, SUA favorizează răsturnarea prin lovitură de stat, în 1991, a primului preşedinte ales, preotul Aristide. Printre militarii implicaţi în lovitura de stat se găseşte şi colonelul Francois, format la şcoala americană CIA, ca şi dictatorii Noriega sau d’Aubuisson. Trei ani mai târziu, SUA se răzgândesc şi reinstalează la putere pe preotul Aristide.

1998. Irak. SUA şi Anglia reîncep bombardamentele lor teroriste contra Irakului, fixându-şi drept obiectiv „politic” eliminarea fizică a lui Saddam Hussein şi instalarea la Bagdad a unui guvern marionetă pro-american şi pro-israelian.

Sudan. Armata americană distruge prin bombardament de rachete uzinele farmaceutice sudaneze, sub pretextul că acestea ar fabrica armament chimic în scopuri teroriste.

Iugoslavia. Sub presiunea SUA, Pactul NATO bombardează provincia Kosowo a Serbiei, în luna martie. Serbia se opune armatei rebele albaneze care, din 1998, face jocul Occidentului ce doreşte cu orice preţ dezmembrarea Iugoslaviei şi apoi a Serbiei înseşi. Mai multe mii, poate chiar zeci de mii de bombe cu uraniu sunt lansate contra sârbilor.

Afganistan. După atentatele pe care şi le-au comis ei înşişi, în septembrie 2001, SUA se folosesc de acest pretext pentru a invada Afganistanul. CIA lansează întreaga poveste fantastică în jurul lui Oussama Ben Laden, vreme de mulţi ani agent american folosit în Afganistan contra Uniunii Sovietice, proprietar al unor importante intreprinderi petroliere, inclusiv pe teritoriu american. SUA reuşesc să formeze o ruşinoasă coaliţie internaţională, îndreptată contra unui viteaz popor ce nu şi-a invadat niciodată vecinii. Operând în principal din bazele lor din Pakistan, SUA procedează ca întotdeauna: mai întâi prin bombardamente teroriste. Apoi invadează capitala Kabul, reuşind să răstoarne guvernul taliban, ce se retrage în munţi, de unde continuă şi astăzi lupta contra agresorului imperialist. SUA nu au reuşit să impună protejatul lor, fostul rege afgan, fiind nevoite să recurgă la soluţia unui guvern marionetă de tranziţie, care se va prăbuşi probabil de îndată ce armata americană va fi nevoită să plece cu coada între picioare, precum ruşii sau englezii la vremea lor. Drepturile prizonierilor de război afgani nu sunt recunoscute de trufaşa Americă, despre care se poate spune pe bună dreptate că duce un război terorist. Mulţi prizonieri au fost deportaţi abuziv la baza de la Guantanamo (Cuba), lucru pentru care americanii vor trebui să răspundă într-o zi în faţa justiţiei popoarelor. Fără să fi reuşit un veritabil succes militar, America şi-a consolidat aliatul din Pakistan şi controlează în bună măsură comerţul cu diversele resurse ale regiunii. Talibanii însă pot reveni oricând la putere, probabil după 2010, când efectul Obama va fi copt condiţiile în vederea unei demascări internaţionale a terorismului de stat american.

Coreea de Nord. SUA înscriu această ţară pe lista „Axei Răului”, pivot central al noii doctrine militare mistico-ideologice, cu care speră să ducă în lungul şi latul planetei mai multe războaie preventive, contra tuturor celor ce refuză supuşenia în faţa Americii.

Irak. SUA fac presiuni asupra mai multor ţări occidentale pentru a lansa un corp expediţionar în Irak, pentru răsturnarea lui Saddam Hussein şi instalarea la Bagdad a unui guvern marionetă pro-american şi pro-sionist. La sfârşitul anului 2002, SUA şi aliatul lor Anglia au masat zeci de mii de soldaţi în regiunea Golfului Persic.

Irak. Încălcând legile internaţionale şi deciziile ONU, cele două state teroriste, SUA şi Anglia invadează Irakul în noaptea de 19 spre 20 martie. Un potop de foc, de fosfor, uraniu şi napalm se abate asupra unei ţări de veche cultură, care deja pierduse peste 500 000 de oameni ca urmare a primului război terorist condus de trufaşa şi iresponsabila Americă, ca urmare, de asemenea, a peste zece ani de blocadă occidentalo-americană. Sute de mii de bombe de uraniu şi de fragmentare mini-nucleară sunt aruncate asupra civililor, femeilor şi copiilor irakieni, teroriştii americano-englezi făcând astfel jocul criminal al sioniştilor, ce doresc stârpirea până la ultimul a tuturor arabilor din regiune. Incet-încet se pune pe picioare o mişcare internaţională de opoziţie la războiul terorist şi nedrept dus de coaliţia anglo-americano-israeliană. Majoritatea ţărilor lumii condamnă această agresiune contra unui popor şi a unui stat suveran. Prin actul lor nesăbuit şi imperialist, SUA au deschis calea periculoasă şi criminală a doctrinei războiului preventiv, ce incită la atacul terorist contra oricărui stat ce nu se pliază în faţa imperialismului anglo-americano-sionist, sprijinit adesea de alte ţări, precum Franţa, Italia, Spania, Germania, Turcia şi chiar Polonia, Cehia, Ungaria sau România. Pentru prima oară în istoria ei, România se vede angajată contra unor popoare eroice, care nu ne-au provocat prin nimic. Punându-se în slujba agresorilor terorişti conduşi de SUA, armata română a devenit o bandă de mercenari şi de asasini, o ruşine pentru poporul român.

După 2005. Iran. SUA încearcă pe toate căile să destabilizeze şi această ţară, sub acelaşi pretext folosit şi contra Irakului: Iranul ar fi angajat şi el în edificarea unei industrii atomo-nucleare, cu posibile implicaţii militare. Chiar de ar fi aşa, cu ce drept ţările aparţinătoare Clubului nuclearo-atomic actual vor să interzică altor ţări să facă ceea ce ele însele au făcut în urmă cu câteva zeci de ani. Interesul omenirii cere ca Iranul mai ales, dar şi alte ţări în perspectivă, să posede cât mai multe arme nucleare. Agresorii americani şi sionişti, ca şi cei englezi, nu ştiu decât de frică. Echilibrul mondial prin frică a funcţionat în întreaga epocă postbelică. De ce nu ar funcţiona şi în continuare ?

 

Doctor S. A. Gabian

 

Familie

Familia este comunitate umană primară constituită dintr-un grup de oameni relaţionaţi natural, biologic prin înrudire.Forma elementară şi generală a familiei este familia nucleară. Familia nucleară cuprinde părinţii şi copii lor necăsătoriţi.

Funcţiile familiei

 

            Funcţiile familie sunt necesare atât membrilor cât şi societăţii în carefamilia trăieşte.

Funcţia biologică a familiei constă în a procrea, a hrăni, a proteja şi creşte copiii.

Funcţia economică a familiei constă în asigurarea condiţiilor materiale de existenţă a membrilor familiei

Funcţia de educare se realizează prin dezvoltarea biologică, psihologică şi spirituală a membrilor familiei începând cu copii.

Funcţia de socializare se satisface prin integrarea treptată a  membrilori în colectivitatea umană în cadrul căreia trăieşte familia. Se realizează prin contactarea, relaţionarea şi interacţionarea  fiecărei familii cu alte familii şi prin obişnuirea fiecărui membru al familiei cu viaţa colectivităţii locale în care trăieşte.

Funcţiile familiei sunt raţiunea de a fi a familiei şi au un caracter dinamic şi istoric realizându-se în mod diferit în diferite etape de evoluţie a umanităţii.

Tipuri istorice de familie

 

            Iniţial în turmele de hominizi legăturile biologice reproductive erau aproape animalice. Se practica incestul şi endogamia fără discernământ.

            Familia a apărut în comuna primitivă. În decursul timpului s-au format grupe matrimoniale, mam find persoana de reper pentru delimitarea sistemelor de rudenie. Treptat în urma experienţelor negative de viaţă , constatându-se degenerarea rasei prin reproducere între rude grupele matrimoniale au fost reglementate prin norme morale şi apoi prin norme garantate prin forţă coercitivă. Astfel a fost diminuat incestul şi endogamia prin interzicerea lor şi prin obligarea la exogamie. Prin aceste reglementări familia s-a transformat dintr-un grup natural într-o instituţie.

            Dimensiunile familiei au fost determinate în primul rând de realizarea funcţiei reproductive şi de modul de realizare a funcţiei economice.

Familia mare cuprindea grupe de perechi căsătorite care lucrau în aceeaşi gospodărie. În acest fel erau familiile zadrugale ale slavilor de sud.

Familia lărgită era formată dinr-o pereche bărbat-femeie cu rudele lor imediate din  una sau două generaţii ascendente sau descendente.

Familia conjugală este specifică societăţii moderne în speţă capitaliste. Cauza economică a apariţiei acestui tip de familie este socializarea puternică a activităţii de producere a bunurilor materiale socializare ce obligă la prestarea muncii şi acumularea de venituri din activităţi extrafamiliale. Soţul şi soţia sunt nevoiţi să activeze în domenii diferite. Sistemul capitalist structurează familia pe princpiiile lui de funcţionare; inoculează raporturi nenaturale între bărbat şi femeie familia reflectând în interiorul său diferenţele, opoziţiile şi conflictele specifice capitalismului, trcând de la sărăcie, la risipă şi abuzuri şi pervertiri sufleteşti degradând naturaleţea şi intimitatea familiei.

Globalizare-Imperializare-Fascizare

Există o tendinţă obiectivă de globalizare naturală, socială şi spirituală a Umanităţii. Există o tendinţă mai mult sau mai puţin obiectivă a Americii de a prelua procesul globalizării şi a-l modela în conformitate cu motivaţia proprie transformându-l în imperializare americană. Ambele procese confirmă teza lui Vladimir Ilici Ulianov despre terminarea împărţirii Pământului între marile puteri capitaliste şi lupta pentru reîmpărţirea lumii printr-un al treilea război mondial.

Cine gândeşte serios acest proces nu face măscări politice ci creează soluţii alternative. Obiectivă este lupta,  subiectivă este motivarea. Gândiţi-vă că la baza acestui proces de mondializare stau factori biologici ai speciei umane şi nicidecum motive scornite de oamenii de cultură.

În conjunctura luptei biologice intraspecie oamenii pot doar să găsească modalităţi de ajustare a acestei lupte şi nicidecum de eliminare a ei. În mod natural rasa europeană trebuie să se regrupeze în faţa înmulţirii şi expansiunii celorlalte rase. Conjunctura acestei lupte pentru resurse materiale obligă la unire , unificare, coordonare, centralizare ceea ce determină apariţia sistemelor sociale umane de tipul uniunilor.

Americanii au sesizat această tendinţă naturală şi au preluat-o acţionând în consens cu ea dar în favoarea unor grupuri anume. Creatorul suprem ne pune să ne selectăm între noi fără nici o morală. Hitleriştii au fost conştienţi de acest proces natural şi au acţionat în consecinţă. Americanii şi ruşii au fugit de el dar acestă luptă le-a ieşit în faţă cu fatalitate. În concluzie i-au omorât degeba pe rasişti căci acum trebuie să facă ei ceea ce trebuiau să facă naziştii.

Viziunea etnicistă este o viziune ingustă în raport cu procesul obiectiv al globalizării dar ea îşi dobândeşte valoarea organică, naturală şi logică imediat ce se integrează în viziunea poporului şi apoi a rasei.

Dificultatea prezentă este că americanii vor să rezolve această posibilă luptă prin alegerea celor mai buni din fiecare popor alcătuind fascia fiecărei naţiuni adică aşa cum  s-a spus acei 10 milioane ai fiecărui popor. Pe această cale americanii împacă şi tendinţele populare şi pretenţiile elitelor creând o lume mai selectă.  În această abordare ei desconsideră rasa naturală mizând doar pe ,,oamenii în acţiune,,. Problema care le apare în faţă este aceea că se rupe legătura cu naturalul pentru că nimic nu garantează că formula după care îi aleg pe cei mai ,,buni,, este şi conformă legilor Naturii. Cam la acest punct s-a oprit demersul lor nemaiputându-l depăşi.

Coborând în particular Problema Uniunii Europene  şi a oricărei uniuni se pune raţional în aceşti termeni.

Pericolul autenticităţii

Problema realizării de sine a omului este tot atât de actuală ca şi acum multe mii de ani.

Oamenii între care trăim sunt prinşi spiritual în plasa prezentului şi nu pot cunoaşte, acţiona sau contempla în absolut.

Trezirea oamenilor pentru înţelegerea sensului autentic al existenţei umane de nu se va face, oamenii vor plăti cu vieţile lor.

Ideologii ordinii sociale actuale, capitaliştii imperialişti acum caută să coboare omul la rang de animal, autodisculpându-se de crima pe care o săvârşesc împotriva unor presupuse fiinţe inferioare.

Comuniştii autentici au vrut să ofere omului şansa de a fi ce poate fi: personalitate. Oamenii însă nu vor pentru că este mai uşor şi mai plăcut să fii individ: apa, caca, mama, papa.

Femeile au avut o mare contribuţie la ţinerea omului în animalitate. De aceea cei vechi au supus femeia şi i-au dat numai atâtea drepturi câte poate duce.

Stadiul de persoană nu a fost depăşit în socialism pentru că nu au vrut oamenii să fie personalităţi.

În capitalism ideologii crimei organizate  substituie personalitatea ca ipostază supremă a realizării de sine a omului cu personalitatea psihologică adică un sistem de componente psihice regăsibile la orice animal. În virtutea acestei ,logici orice animal are personalitate. În fapt escrocul capitalist substituie individualitatea cu personalitatea. Prin urmare conform logicii ideologului capitalist toţi oamenii sunt realizaţi ca personalităţi în cadrul celei mai evoluate forme de organizare  a Umnaităţii care după ei este capitalismul. În virtutea acestei escrocherii cognitive şi un debil mintal şi un boschetar şi o prostituată şi un homălău şi un ucigaş şi un tâlhar are personalitate. Deci nu mai este nevoie de nici o evoluţie socială şi umană pentru că prin capitalism Umanitatea a atins apoogeul. Dacă mai sunt nişte neisprăviţi aceasta -zice capitalistul- nu se datorează decât naturii şi liberei alegeri individuale.

Nici capitalistul nu prea are nevoie de zeu pentru că el nu serveşte decât poate la înşelarea oamenilor.

Aşa cum am propovăduit de la bun început calea către autenticitate a omului este intersecţia cunoaşterii adevărului ( în sens absolut) cu făptuirea binelui şi cu armonizarea cu întregul.

Din experienţă şi din alte surse vă spun clar că nici un om nu vrea să meargă consecvent pe calea arătată de mine pentru că aceasta ar însemna negarea de sine depăşirea şi revoluţia. Ori ce este mai înspăimântător decât să te pierzi pe tine hoitule chiar dacă te vei regăsi într.unul superior? Nimic nu este mai înspăimântător decât acest angajament al devenirii…

Nimic nou sub soare

Specia umană trăieşte încă natural.

Oamenii se nasc, cresc şi se înmulţesc necontrolat.

Mişcându-se în această ordine naturală viitorul umanităţii va semăna cu trecutul ei şi filozofii conservatori vor spune circular că ,,nimic nu este nou sub soare,,.

Expansiune americană

1898. Scufundarea navei de luptă USS Maine în portul Havana a dus la izbucnirea războiului cu Spania, putere imperială. SUA a pus stăpânire pe coloniile spaniole din Filipine şi Puerto Rico. Cuba a ajuns sub influenţa SUA. Teddy Roosevelt şi trupele sale au avut un rol important în alungarea spaniolilor din Cuba.

Lingăii şi imperializarea

Lingăii occidentului au următoarele elemente intelectuale  comune:

1.Halesc momeala imperializării sub denumirea de mondializare.

De frică, păzindu-şi hoitul uită automat că  agenţii imperializării nu sunt ruşii,  japonezii, chinezii, indienii sau arabii -ca să menţionez câteva popoare care contează într-un proces de globalizare.

2.De frica pierderii ciolanului la care rod, nu iau informaţii în mod raţional, echilibrat din toate sursele şi despre toate popoarele cum s-ar cuveni unui cunoscător al mondializării ci numai  din sursele furnizate de autorii imperializării.

3. Fac atâta propagandă anti mondializare încât sfârşesc prin a face propaganda imperializării şi a furniza informaţii gratuite spionajului imperialist  şi trădează pe cei pe care pretind că îi slujesc adică pe cei din poporul propriu.

4. Utilizează preponderent limba imperialiştilor şi uneori până la absurd ca şi cum toată lumea ar fi americană şi se înţelege de la sine că trăieşte valorile Americii de Nord.

5. Orice bâşină propagandistică imperială o inhalează pentru a o transforma într-o emisie de ideologie naţionalistă,  sinteză a veninului spiritual  imperial occidental şi viermismului naţional local.

6. Preiau benevol directive imperiale occidentale şi le transformă în crez de viaţă personală în ciuda tuturor contradicţiilor existenţiale în care intră.

O probă a conformării lingăilor români faţă de imperialismul american a fost faptul că românii nu au făcut demonstraţie împotriva  agresării americane a Europei prin distrugerea  Slaviei de Sud  şi nici  împotriva pactului american al  Atlanticului de Nord când şi-a pus steagul morţii pe Casa Poporului Român.

Pentru oamenii atenţi,  toate aceste semne trebuie să dea de gândit că avem de a face cu o acţiune concertată a duşmanilor noştri prin intermediul propriilor noştri cetăţeni în condiţii de ocupaţie politică şi economică.

Se desprind unele reguli praxiologice pentru raportarea la toate grupurile şi indivizii cu care avem de  face astfel încât să ne asociem în cunoştinţă de cauză.

Una din reguli este să ne definim termenii prin gen proxim şi diferenţă specifică sau măcar printr-o  definiţie reală.  De exemplu termenii de mondializare şi imperializare, comunism, socialism, capitalism, democraţie, aristocraţie, oligarhie, etc trebuie definiţi cu precizie căci sunt puternic confuzi şi neclari adică exact aşa cum îşi doresc tâmpitorii occidentali.  Aveţi în vedere că TÂMPITORII IMPERIALI lucrează continuu şi intens pentru degradarea spirituală apoi psihică a românimii. La fel de continuu şi de intens trebuie să lucrăm şi noi căci fără conştiinţă aţi văzut că nici măcar partidele comuniste, care au avut puterea politică 70 de ani  într-o treime de lume nu  au reuşit să construiască societatea comunistă niciunde.

Poliamorie spre săpunizare

Sub cuvinte diferite se ascund aceleaşi scopuri: corcirea, degenerarea, biologizarea vieţii umane, comunizarea vieţii sociale, uniformizarea spirituală la un nivel afectiv, manipulabil.

Poliamoria este tocmai coborârea psihismului uman în zona animalicului pentru a i se aplica o metodologie de manipulare unitară la scară industrială.

Nu mai puneţi frănă acestui proces de dezintelectualizare a conştiinţei individuale şi colective pentru că agenţii specializaţi în psihologie şi sociologie vă trec la index şi veţi trataţi ca sabotori ai acţiunii de animalizare şi veţi face obiectul tratamentelor judiciare.

Incadraţi-vă acestor doctrine noi, antievoluţioniste deoarece din natura lui omul nu progresează ci zace la nivel animalic de milenii şi nici un efort de scoatere a lui din existenţa biologică nu are succes. Teoriile democratice nu sunt adevărate căci nu au confirmare în istorie cu toate excepţiile geniale iar experimentul comunist de realizare a personalităţii a dovedit imposibilitatea emancipării indivizilor normali prin educaţie.

Deci direcţia este: dezintelectualizare, dezeducare, instinctualizare biologică, manipulare, îndobitocire, fizicalizare, scularizare şi în final gazare şi săpunizare.

Agresiuni anunţate

• Trepăduşul Obama nici nu a ajuns preşedinte al USA şi deja instigă Europa la agresiune contra poporului afgan. De asemenea marioneta Obama cere ca să acţioneze europenii pentru pentru desfiinţarea identităţii religioşilor.Deci propagă dictatura mondială asupra spiritului. Acum cu binişorul şi mai târziu cu toporul. Ştim. Demult.E răsuflată.Mai bine ar vedea de ţigăniile din SUA decât să de el lecţii Europei.
• Agenţiile de presă mondialiste  englezeşti, în speranţa că vor da de patriotul sârb Radko Mladici a furnizat informaţia falsă că generalul sârb l-a vândut imperialiştilor americofili pe patriotul Radovan Karadjici.
• Băsescu  zice că misiunea armatei este de a se apăra securitatea pe teritorii străine. Adică trebuie să-i agresezi pe alţii pentru a avea securitate în ţară.
• De aceea pute România de spioni şi infractori de drept comun , pentru că nu i-am atacat încă pe afgani şi iranieni. Deci Băsescu face apologia războiului de cotropire şi agresiune în faţa absolvenţilor tineri ai Academiei Militare Române. Deci să plece degrabă armata să atace pe talibanii din Afganistan ca să poată salva pe cetăţenii calamitaţi de inundaţiile şi alunecările de teren provocate de furtul pădurilor din zonele premontane şi montane.Ţara arde şi chelul joacă ţonţoroiul imperial.
• Deci noi trebuie să atacăm Afganistanul sau Iranul pentru a avea siguranţă în Romania.Nu americanii au violat spaţiul aerian yugoslav ci iranienii şi afganii. Nu albanezii au făcut trafic de droguri şi arme înfiinţând un stat musulman  în Europa lângă noi cu sprijin american ci sârbii.

Între natură şi civilizaţie occidentală

Nu este adevărat că mijloacele moderne de informare ale oamenilor socializează.Aceasta este minciuna generală a capitalismului asupra informaţiei publice.

Sub pretextul socializării, hârţogăriile scrise, behăielile radiourilor, exhibiţiile televiziunilor şi pseudocultura internetului nu face altceva decât îi ţin pe oameni izolaţi prin:

falsificarea nevoilor personale

falsificarea comunicării

paralizarea acţiunii

inhibarea motivelor de a acţiona

substituirea simţămintelor naturale dintre oameni cu trăiri patologice, quasianimalice.

Anticiparea nevoilor şi falsificarea lor, apoi satisfacerea lor prin surogate cum sunt preparatele culinare la conservă, jucăriile toxice, hainele de plastic ce put, penisurile de cauciuc, femeile gonflabile, casele din materiale nocive , informaţiile segmentate asupra vieţii, pseudoinformaţiile, normele contradictorii de conduită sub pretextul diversităţii şi libertăţii, muzica la cutie, la troacă, banerele, filmul mincinos şi instigator la omucidere, la sloboziri sexuale, şi altele sunt mijloace prin care capitaliştii amână indefinit natura crzând că o va înşela.

Toată această diversitate de false valori materiale şi spirituale nu are decât menirea de a deturna, denatura, înşela, minţi, păcăli, amâna, amorţi, paraliza, inhiba, falsifica, degrada, deteriora, desfiinţa viaţa reală a mulţimii vii şi crescânde a oamenilor.

Adevăraţii mutilaţi sunt oamenii care trăiesc în mediul occidental (american şi european).Ei nu prezintă pentru guvernanţi pericol tocmai pentru că au fost denaturaţi şi dresaţi prin mijlocele susmeţionate.

Aşa-zisa civilizaţie este minată natural.