Pericolul autenticităţii

Problema realizării de sine a omului este tot atât de actuală ca şi acum multe mii de ani.

Oamenii între care trăim sunt prinşi spiritual în plasa prezentului şi nu pot cunoaşte, acţiona sau contempla în absolut.

Trezirea oamenilor pentru înţelegerea sensului autentic al existenţei umane de nu se va face, oamenii vor plăti cu vieţile lor.

Ideologii ordinii sociale actuale, capitaliştii imperialişti acum caută să coboare omul la rang de animal, autodisculpându-se de crima pe care o săvârşesc împotriva unor presupuse fiinţe inferioare.

Comuniştii autentici au vrut să ofere omului şansa de a fi ce poate fi: personalitate. Oamenii însă nu vor pentru că este mai uşor şi mai plăcut să fii individ: apa, caca, mama, papa.

Femeile au avut o mare contribuţie la ţinerea omului în animalitate. De aceea cei vechi au supus femeia şi i-au dat numai atâtea drepturi câte poate duce.

Stadiul de persoană nu a fost depăşit în socialism pentru că nu au vrut oamenii să fie personalităţi.

În capitalism ideologii crimei organizate  substituie personalitatea ca ipostază supremă a realizării de sine a omului cu personalitatea psihologică adică un sistem de componente psihice regăsibile la orice animal. În virtutea acestei ,logici orice animal are personalitate. În fapt escrocul capitalist substituie individualitatea cu personalitatea. Prin urmare conform logicii ideologului capitalist toţi oamenii sunt realizaţi ca personalităţi în cadrul celei mai evoluate forme de organizare  a Umnaităţii care după ei este capitalismul. În virtutea acestei escrocherii cognitive şi un debil mintal şi un boschetar şi o prostituată şi un homălău şi un ucigaş şi un tâlhar are personalitate. Deci nu mai este nevoie de nici o evoluţie socială şi umană pentru că prin capitalism Umanitatea a atins apoogeul. Dacă mai sunt nişte neisprăviţi aceasta -zice capitalistul- nu se datorează decât naturii şi liberei alegeri individuale.

Nici capitalistul nu prea are nevoie de zeu pentru că el nu serveşte decât poate la înşelarea oamenilor.

Aşa cum am propovăduit de la bun început calea către autenticitate a omului este intersecţia cunoaşterii adevărului ( în sens absolut) cu făptuirea binelui şi cu armonizarea cu întregul.

Din experienţă şi din alte surse vă spun clar că nici un om nu vrea să meargă consecvent pe calea arătată de mine pentru că aceasta ar însemna negarea de sine depăşirea şi revoluţia. Ori ce este mai înspăimântător decât să te pierzi pe tine hoitule chiar dacă te vei regăsi într.unul superior? Nimic nu este mai înspăimântător decât acest angajament al devenirii…